(Traduzione di Google) Fin dal XVII secolo, a Iași si affermò il desiderio di creare un'istituzione di istruzione superiore. Nel 1640, presso il Monastero dei Tre Gerarchi, il voivoda Vasile Lupu fondò la Schola Basiliana, un istituto superiore. Seguì, nel 1714, la Reale Accademia di Iași e nel 1835 nacque l'Accademia Mihăileană (del signore Mihail Sturdza), che già comprendeva due facoltà: giurisprudenza e filosofia. Nel 1860, con decreto del principe Alexandru Ioan Cuza e con il sostegno del ministro Mihail Kogălniceanu, fu fondata la prima istituzione universitaria moderna del paese, l'Università di Iași. La prima sede dell'Università di Iași, quella antica, inizialmente ospitava tre facoltà: Filosofia, Giurisprudenza e Teologia, a cui in seguito si aggiunsero Scienze e Medicina, che col tempo divennero sovraffollate. Solo Medicina rimase lì, mentre le altre facoltà si trasferirono nel 1897 nell'attuale sede di Copou, nota anche come Palazzo dell'Università di Copou. Questo palazzo fu costruito sul sito del grande Teatro Nazionale (distrutto da un incendio nel 1888) e fu inaugurato alla presenza di Re Carlo I e della Regina Elisabetta, nel 1897. Durante la Prima Guerra Mondiale, il Palazzo dell'Università ospitò le riunioni del Senato rumeno e dei Ministeri della Guerra e dell'Istruzione Pubblica, della Croce Rossa e degli Scout. Tra il 1933 e il 1937, l'edificio fu ampliato simmetricamente verso sud e fu costruito il frontone centrale con la scalinata monumentale. Nel 1942, l'Università assunse il nome del suo grande fondatore. Durante i bombardamenti del 1944, l'edificio fu gravemente danneggiato e proposto per la demolizione, ma, su insistenza di docenti e personalità di cultura, si decise di ristrutturarlo. Di dimensioni e architettura impressionanti, il palazzo fu costruito secondo i progetti dell'architetto svizzero Louis Blanc, in uno stile eclettico francese che combina elementi classici e barocchi. Di fronte all'Università, ammirate le statue del grande storico A.D. Xenopol (rettore dell'Università) e quella del Primo Ministro Mihail Kogălniceanu (con due rilievi che rappresentano il suo ruolo nell'elezione di Cuza nel 1859 e nella Riforma Agraria del 1864). La sala principale al piano terra è suggestivamente chiamata la Sala dei Passi Perduti. Le 19 nicchie sono superbamente decorate con affreschi surrealisti del pittore Sabin Bălașa. Questi riflettono lo spirito nazionale e culminano a nord con il dipinto "Omaggio ai Fondatori". Alexandru Ioan Cuza si trova al centro della composizione, circondato dai suoi stretti collaboratori (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, ecc.), dallo studioso Gheorghe Asachi e dai suoi successori (Garabet Ibrăileanu, il rettore A.D. Xenopol). Gh Asachi, al di là delle sue posizioni antisindacali, fu l'iniziatore dell'Accademia Michele di Iași, il precursore dell'Università e il poeta di leggende storiche (Dochia e Traiano, Stefano il Grande) che sono alla base dell'ispirazione cosmogonica di alcuni dipinti della Sala. Nel complesso, la scena con le 12 figure che circondano Cuza costituisce simbolicamente un'"Ultima Cena", in cui furono gettate le basi della moderna istruzione superiore. L'ala vecchia (a destra) ospita due gioielli architettonici: la Sala Vecchia e la Biblioteca, una delle più belle al mondo, oggi di proprietà dell'Università Tecnica "Gheorghe Asachi", mentre l'ala nuova (a sinistra) ospita l'Aula Magna Mihai Eminescu, dominata dal dipinto di Bălașa "La galassia dell'amore".
(Originale)
Încă din secolul al XVII-lea, a existat la Iași dorința de creare a unei instituții de învățământ superior. În 1640, la Mănăstirea Trei Ierarhi, voievodul Vasile Lupu a înființat Schola Basiliana, un colegiu superior. A fost urmat, în 1714, de Academia Domnească de la Iași, iar în 1835 a luat naștere Academia Mihăileană (a Domnului Mihail Sturdza), care avea deja două facultăți: drept și filosofie. În 1860 este înființată prima instituție universitară modernă din țară, Universitatea din Iași, prin decretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul ministrului Mihail Kogălniceanu.
Primul sediu al Universității din Iași, cea veche, a găzduit la început trei facultăți: Filosofie, Drept și Teologie, la care ulterior s-au alăturat Științele și Medicina, acesta devenind cu timpul neîncăpător. Acolo a rămas doar Medicina, în timp ce celelalte facultăți s-au mutat în 1897 în actualul sediu din Copou, numit și Palatul Universitar din Copou. Acest palat a fost construit pe locul marelui Teatru Național (distrus de un incendiu în 1888) și a fost inaugurat în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, în 1897. În timpul Primului Război Mondial, Palatul Universitar a găzduit ședințele Senatului României și Ministerele de Război și al Instrucțiunii Publice, Crucea Roșie și Cercetașii. În 1933-1937, clădirea a fost extinsă simetric în partea sudică și s-a construit frontonul central cu scara monumentală. În 1942, Universitatea a preluat numele marelui său ctitor. În timpul bombardamentelor din 1944, edificiul a fost puternic avariat și propus pentru demolare, însă, la insistențele profesorilor și oamenilor de cultură, s-a hotărât reabilitarea acestuia.
Impresionant prin dimensiuni și arhitectură, palatul a fost construit după planurile arhitectului elvețian Louis Blanc, în stil eclectic francez, îmbinând stilurile clasic și baroc. În fața Universității veghează statuile marelui istoric A.D. Xenopol (rector al Universității) și cea a prim-ministrului Mihail Kogălniceanu (cu două altoreliefuri reprezentând rolul său în alegerea lui Cuza în 1859 și în Reforma Agrară din 1864). Holul principal de la parter se numește sugestiv Sala Pașilor Pierduți. Cele 19 nișe sunt superb decorate cu picturi murale suprarealiste ale pictorului Sabin Bălașa. Acestea reflectă spiritul național și culminează spre nord cu pictura „Omagiu Întemeietorilor”. Alexandru Ioan Cuza se găsește în mijlocul compoziției, înconjurat de apropiații acestuia (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri etc.), de eruditul Gheorghe Asachi și de continuatori (Garabet Ibrăileanu, rectorul A.D. Xenopol). Gh Asachi, dincolo de viziunile sale antiunioniste, a fost chiar inițiatorul Academiei Mihăilene de la Iași, precursoarea Universității și poetul legendelor istorice (Dochia și Traian, Ștefan cel Mare) care stau la baza inspirației cosmogonice a unor picturi din Sală. În total, scena cu cele 12 figuri care îl înconjoară pe Cuza se constituie simbolic într-o „Cină cea de taină”, în care s-au pus bazele învățământului superior modern.
Aripa veche (dreapta) deține două bijuterii arhitecturale: Aula Veche și Biblioteca, una dintre cele mai frumoase din lume, aparținând astăzi Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, iar Aripa nouă (stânga) deține Aula Magna Mihai Eminescu, dominată de pictura lui Bălașa, „Galaxia iubirii”.