(Traduzione di Google) Nel corso dei secoli, furono costruiti numerosi sistemi di fortificazione che trasformarono la penisola in una fortezza inespugnabile.
I primi abitanti della penisola, i Traci, iniziarono a fortificare l'insediamento nell'VIII secolo a.C. A questo periodo risale una cinta muraria fortificata con una porta. Era costruita in pietra squadrata, unita ad argilla. Il muro che si può vedere oggi è alto 2 metri.
Durante il periodo di colonizzazione ellenistica (VI secolo a.C.), i coloni di Megara non iniziarono immediatamente la costruzione di un nuovo sistema difensivo. Una nuova cinta muraria fu costruita in seguito, tra la fine del V e l'inizio del IV secolo a.C. I lavori durarono fino al III secolo a.C. Furono utilizzati grandi blocchi di pietra, con superfici appositamente levigate, disposti in fila, senza legante. La parte interna del muro era riempita con pietrisco e terra. Il muro greco è stato ampiamente studiato nella parte occidentale della città. Si può notare che, in alcuni punti, si sovrappone al muro costruito successivamente, quello bizantino. Dopo la conquista della Mesembria da parte dei Romani, il sistema difensivo esistente fu preservato e utilizzato nei secoli successivi.
Dopo la caduta dell'Impero Romano, i sovrani bizantini avviarono ingenti lavori di costruzione e a metà del V secolo fu eretta una nuova cinta muraria in stile "opus mixtum", con alternanza di pietra e mattoni. La parte meglio conservata è oggi visibile vicino alla porta della città, di fronte alla rupe. Qui, la cinta muraria era rivestita con grandi blocchi di pietra scolpita di forma ortogonale. La porta era fiancheggiata da due torri quadrate, ai lati delle quali si trovavano torri simmetriche rotonde e semicircolari. Due porte – una con ponte levatoio e l'altra a due ali – sigillavano ermeticamente l'accesso alla città. Nel primo periodo bizantino, una cinta muraria fu costruita sulla costa sud-occidentale, vicino al porto.
Il primo sistema bizantino fu utilizzato per tutto il Medioevo. Durante gli attacchi nemici, una parte di essa fu gravemente danneggiata, ma fu rapidamente ricostruita. La prima ricostruzione risale alla fine del VI e all'inizio del VII secolo, dopo gli attacchi degli Avari. Dopo la conquista della città da parte del Khan Krum nell'812, le mura furono demolite. Successivamente, verso la fine del secolo, le mura furono ricostruite in mattoni. Alla fine dell'XI secolo, il sistema difensivo fu nuovamente riparato. Durante il regno dello zar Ivan Alessandro, le mura furono infine ricostruite. Dopo che la città passò sotto il dominio ottomano nel 1453, il sistema difensivo perse la sua importanza strategica e, abbandonato a se stesso, cadde in rovina.
(Originale)
De-a lungul secolelor, au fost construite numeroase sisteme de fortificații care au transformat peninsula într-o cetate de necucerit.
Primii locuitori ai peninsulei – tracii – au început fortificarea așezării în secolul al VIII-lea î.e.n. Din această perioadă s-a descoperit un zid fortificat cu o poartă. Acesta era construit din piatră cioplită, unită cu lut. Zidul care poate fi văzut astăzi are o înălțime de 2 metri.
În perioada colonizării elenistice (secolul al VI-lea î.e.n), coloniștii din Megara nu au început imediat construcția unui nou sistem de apărare. Un zid nou a fost construit mai târziu, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.e.n. Lucrările au durat până în secolul al III-lea î.e.n. S-au folosit blocuri mari de piatră, cu fețele lustruite special, așezate în linie, fără liant. Partea interioară a zidului era umplută cu pietre sfărâmate și pământ. Zidul grecesc a fost bine studiat în partea vestică a orașului. Se poate observa că, în unele locuri, acesta se suprapune peste zidul construit ulterior – cel bizantin. După cucerirea Mesembriei de către romani, sistemul de apărare existent a fost păstrat și folosit în secolele următoare.
După căderea Imperiului Roman, conducătorii bizantini au început lucrări ample de construcție, iar la mijlocul secolului al V-lea a fost ridicat un nou zid de apărare în stil „opus mixtum” – alternanță de piatră și cărămidă. Cea mai bine conservată parte a acestuia poate fi văzută astăzi în apropierea porții orașului, vizavi de faleză. Aici, zidul era placat cu blocuri mari de piatră cioplită în formă ortogonală. Poarta era flancată de două turnuri pătrate, de o parte și de alta aflându-se simetric turnuri rotunde și semicirculare. Două porți – una de tip pod mobil și alta cu două canaturi – închideau ermetic accesul în oraș. În perioada bizantină timpurie, un zid de apărare a fost construit pe coasta sud-vestică, în apropierea portului.
Sistemul bizantin timpuriu a fost folosit pe tot parcursul Evului Mediu. În timpul atacurilor inamice, o parte a acestuia a fost grav avariată, dar a fost refăcut rapid. Prima reconstrucție datează de la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, după atacurile avarilor. După ce hanul Krum a cucerit orașul în anul 812, a dărâmat zidul. Mai târziu, spre sfârșitul secolului, zidul a fost reconstruit din cărămidă. La sfârșitul secolului al XI-lea, sistemul defensiv a fost din nou reparat. În timpul domniei țarului Ivan Alexander, zidurile au fost definitiv reconstruite. După ce orașul a intrat sub dominație otomană, în 1453, sistemul de apărare și-a pierdut importanța strategică și, fiind lăsat fără îngrijire, a devenit o ruină.