(由 Google 翻译)它是布加勒斯特最古老的教堂,由总督米尔恰·乔巴努尔(Mircea Ciobanul,1545-1553 和 1558 年)在其第二次统治时期作为皇家教堂建造,位于前教堂的墙壁上,该教堂最初由米尔恰·塞尔·巴特朗 (Mircea cel Bătrân) 建造,他还在丹博维察城堡 (1398-1401) 建立了第一个皇家宫廷……历史纪念碑和神秘庇护所这座教堂是圣安东尼圣像(未受 1847 年火灾影响)的标志,是首都喧嚣中心众多休息场所之一,每天都吸引着朝圣者......这座建筑位于布加勒斯特的旧中心(周围环绕着马努克旅馆和旧皇家宫廷),两个世纪以来一直作为教堂和瓦拉几亚统治者加冕的场所......它比一座王子教堂的声誉更重要。 1847年的毁灭性大火之后,布加勒斯特的大部分地区被烧毁,监狱教堂和附近的监狱教堂被毁……在被烧毁的教堂里,有圣安东尼大帝(3世纪下半叶埃及沙漠的苦行僧)的圣像,它完全逃脱了,在废墟下被发现……因此,因为圣安东尼创造了这个奇迹,圣像被带到了天使报喜教堂,放置在在catapetesma的右侧,从那时起,这位圣人就成为了旧宫廷教堂的保护者,第二位守护神……由于大量信徒涌向这个图标,随着时间的推移,在官方文件和大众意识中,它成为了圣安东尼教堂 - Curtea Veche……1559年秋天,在教堂的官方创始人米尔恰·乔巴努尔(Mircea Ciobanul)统治结束时,库尔泰亚韦切的教堂“在红色”……但真正的创始人似乎是彼得鲁·拉雷什 (Petru Rareş) 的女儿和米尔恰·乔巴努尔 (Mircea Ciobanul) 的妻子 Chiajna 夫人……她长期担任儿子小佩特鲁 (Petru the Younger) 的摄政王,他在父亲米尔恰·乔巴努尔 (Mircea Ciobanul) 去世后登上王位,年仅 12 岁……在小彼得鲁 (Petru the Younger) 时期,这幅画被处决,但没有保存下来……在1595年,希南帕夏占领了布加勒斯特,掠夺了王宫和教堂……1715年,统治者斯特凡·坎塔库齐诺(Ştefan Cantacuzino)添加了入口大门和分隔男女的墙,其中两根石柱至今仍可见,镶嵌在教堂墙壁上……原画和原画已经消失,但斯特凡·坎塔库齐诺(Ştefan Cantacuzino)的原画被保留下来,他还修复了这幅画,于当时他在入口处添加了一个美丽的文艺复兴风格的石头边框……从 1758 年 10 月 20 日的一份文件来看,沃达·康斯坦丁·马夫罗科达 (Vodă Constantin Mavrocordat) 扩建了教堂,增加了两个小教堂,从而将其改造成一座拥有三个不同祭坛的独特教堂……这些教堂被 Bibescu 的建筑师格奥尔基 (Gheorghe) 和巴尔布·蒂尔贝 (Barbu Ştirbei)(1842-1843 年; 1849-1856)...在墓地中可以看到前教堂墙壁的痕迹,以地基上的人行道的形式出现...在 1847 年火灾(布加勒斯特有记录的最大火灾)之后,这幅画由 C. Lecca 教授重画...这幅壁画是在布加勒斯特创作的第一幅新文艺复兴绘画...在 1928 年至 1933 年间,在 Nicolae Iorga 的倡议下,在整个危机时期,教堂的外部进行了重建,恢复了原来的形状...教堂的绘画也于1998年修复了...教堂还有一个教区博物馆,里面有圣三位一体的圣像,是统治者 ştefan Cantacuzino 时期制作的,这是教堂旧挂毯的一部分...此外,教堂博物馆里还有康斯坦丁·布兰科韦亚努 (Constantine Brâncoveanu) 送给教堂的银色阿纳福特娜 (anafortina) 以及其他宗教物品。 18世纪末和整个19世纪的书籍和文件......在博物馆的翻修工程中,在省法院的墙上发现了一个拱门,国家的领主在前往教堂的路上经过它......
(原文)
Este cea mai veche biserică din București, fiind zidită de voievodul Mircea Ciobanul (1545-1553 şi 1558), în cea de-a doua domnie, ca Biserică Domnească, pe zidurile fostei biserici, înălţată iniţial de Mircea cel Bătrân, care a întemeiat şi prima Curte Domnească în Cetatea Dâmboviţa (1398-1401)...monument istoric şi adăpost mistic al icoanei Sfântului Antonie (neatinsă de incendiul de la 1847), biserica este unul dintre numeroasele lăcaşuri de reculegere din centrul tumultuos al Capitalei, care atrage zilnic pelerini...edificiul, amplasat în centrul vechi al Bucureștiului (înconjurat de Hanul lui Manuc și de vechea Curte Domnească), a servit timp de două secole drept paraclis şi loc de încoronare a domnilor Țării Românești...mai mult decât renumele de biserică domnească, lăcașul își câștigă un altul, după incendiul devastator de la 1847 când o mare parte din București a ars, fiind distrusă și biserica Puşcăriei, din imediata apropiere...în biserica arsă se află o icoană a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare (ascet al deşertului egiptean din a doua jumătate a secolului al III-lea),care a scăpat întreagă, găsită sub ruine...astfel, pentru că Sfântul Antonie a săvârșit această minune, icoana a fost adusă în biserica Bunei Vestiri, așezată în partea dreaptă a catapetesmei, și de atunci sfântul a devenit protector al bisericii de la Curtea Veche, al doilea hram...datorită numărului mare de credincioși care se perindă pe la această icoană, în timp, în actele oficiale și în conștiința populară a devenit biserica Sfântul Anton - Curtea Veche...în toamna lui 1559, la sfârşitul domniei lui Mircea Ciobanul, ctitorul oficial al bisericii, biserica de la Curtea Veche era terminată "la roşu"...se pare însă că adevăratul ctitor este Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş și soţia lui Mircea Ciobanul...ea a fost mult timp regenta fiului ei, Petru cel Tânăr, urcat pe tron după moartea lui Mircea Ciobanul, tatăl său, la doar 12 ani...în timpul lui Petru cel Tânăr a fost executată pictura care însă nu s-a mai păstrat...după bătălia de la Călugăreni din 1595, Sinan Paşa a ocupat Bucureştiul, a prădat Curtea Domnească şi biserica...la 1715, domnitorul Ştefan Cantacuzino a adăugat Portalul de la intrare si peretele despărţitor al femeilor de bărbaţi, din care două coloane din piatră se văd și astăzi, încastrate în zidul bisericii...pisania și pictura originală au dispărut, s-a păstrat însă pisania pusă de Ştefan Cantacuzino, care a refăcut și pictura, ocazie cu care a adăugat la intrare un frumos chenar de piatră, sculptat în stil renascentist...dintr-un document datat 20 octombrie 1758, reiese faptul că Vodă Constantin Mavrocordat a mărit biserica, adaugându-i două paraclise, transformând-o astfel într-o inedită biserică cu trei altare distincte...acestea au fost dărâmate de arhitecţii lui Bibescu Gheorghe și Barbu Ştirbei (1842-1843; 1849-1856)...urmele zidurilor fostelor paraclise se văd în curtea bisericii, sub forma unor pavaje peste temelii...după incendiul din 1847 (cel mai mare consemnat în Bucureşti), pictura este refăcută de profesorul C.Lecca...fresca este prima pictură în stil neorenascentist executată în Bucureşti...între anii 1928 şi 1933, la iniţiativa lui Nicolae Iorga, în plină perioadă de criză, biserica a fost refăcută la exterior, redându-i-se forma iniţială...pictura bisericii a mai fost restaurată și în anul 1998...biserica are și un muzeu parohial care deține o icoană cu Sfânta Treime, realizată în timpul domnitorului Ștefan Cantacuzino, care face parte din catapeteasma veche a bisericii...de asemenea, mai există în muzeul bisericii o anaforniță de argint dăruită bisericii de Constantin Brâncoveanu, precum și alte obiecte, cărţi de cult și documente de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și întreg secolul al XIX-lea...în timpul lucrărilor de amenajare a muzeului, s-a descoperit o arcadă în zidul curţii voievodale, pe sub care trecea domnul ţării în drum spre biserică...