(Google 번역 제공) 비탄 페어는 루마니아 자본주의와 동양의 탈치오크가 만나는 곳으로, 운이 좋으면 자동차 바퀴, 차우셰스쿠 시대 텔레비전, 그리고 덤으로 판매자가 들려주는 이야기까지 살 수 있습니다. 입구에 들어서면 "어서 오세요, 사장님!", "백미러는 우리처럼!", "리모컨 달린 이에지시오르, 단돈 50레이!"라는 함성 소리가 울려 퍼집니다. 마치 카라기알레의 연극 속에 있는 듯한 느낌이 들지만, 배경은 녹슨 철판과 갈라진 아스팔트입니다.
등장인물들은 모두 아름답습니다. 허리띠 위로 배가 튀어나온 무뚝뚝한 상인은 카메라가 "3,000레이짜리 휴대폰보다 사진이 더 잘 나온다"고 설득합니다. 그 옆에서는 한 노인이 드라이버를 성물이라고 해도 과언이 아닐 정도로 열정적으로 판매합니다. 그리고 더 나아가, 반짝이는 트레이닝복을 입은 젊은 남자가 "봉인된" 휴대폰을 당신의 목구멍에 밀어 넣으려 하지만, 상자에서는 새것보다는 미트볼 냄새가 더 납니다.
그림처럼 고집 센 손님들도 넘쳐납니다. 어떤 손님들은 마치 세계 평화를 협상하듯 두 레이(레이)를 두고 상인들과 다투기도 합니다. 어떤 손님들은 보고, 만지고, 물어보지만 아무것도 사지 않습니다. 그저 세상의 맥박을 느끼고 자신이 중요한 존재라는 사실에 만족하며 돌아옵니다. 분위기는 작은 것들의 냄새로 가득 차고, 스피커에서는 주먹만큼이나 크게 흘러나오는 포크 음악과 "사장님, 싸게 드릴게요! 저 좀 가져가세요!"라는 합창이 울려 퍼집니다.
그리고 정말 다양한 상품들이 있습니다! "오리지널" 아디다스 슬리퍼부터 라다 라디오, 다치아 거울까지. 무엇이든 팔고, 무엇이든 사고, 인내심을 갖고 협상할 용기만 있다면 말입니다.
본질적으로 타르굴 비탄은 단순한 상업 공간이 아닙니다. 아마추어이지만 열정적인 배우들이 펼치는 인기 있는 연극 공연으로, 끊임없이 변화하는 무대와 매력적인 대사가 특징입니다. 아무것도 사지 않고도 재미있는 추억이 가득한 가방과 야외 코미디에 참여한 듯한 기분을 만끽하며 나갈 수 있습니다.
배가 허리 위로 불룩 튀어나온 거만한 가게 주인은 카메라가 "3,000레이(약 1,000원)짜리 휴대폰보다 사진이 더 잘 나온다"고 설득합니다. 그 옆에서는 노인이 드라이버를 열정적으로 판매하는데, 마치 성물이라고 해도 과언이 아닙니다. 그리고 더 나아가 반짝이는 트레이닝복을 입은 젊은이가 "봉인된" 휴대폰을 목구멍에 쑤셔 넣으려 하지만, 상자에서는 새것보다는 미트볼 냄새가 더 납니다.
그림처럼 고집 센 손님들도 많습니다. 마치 세계 평화를 협상하듯 두 레이를 두고 상인들과 다투는 사람들도 있습니다. 어떤 사람들은 보고, 느끼고, 묻지만 아무것도 사지 않습니다. 그저 세상의 맥박을 느끼고 자신이 중요하다고 느꼈다는 만족감에 만족하며 떠납니다. 분위기는 작은 것들의 향기로 가득하고, 스피커에서는 주먹만큼 큰 소리로 흘러나오는 포크 음악과 "사장님, 저 싸니까 데려가세요!"라는 합창이 울려 퍼집니다.
그리고 정말 다양한 상품들이 있습니다! "진짜" 아디다스 슬리퍼부터 라다 라디오, 다치아 거울까지. 무엇이든 팔고, 무엇이든 사고, 구경할 인내심과 협상할 용기만 있다면 말입니다.
본질적으로 타르굴 비탄은 단순한 상업 장소가 아닙니다. 아마추어이지만 열정적인 배우들이 출연하고, 변화하는 무대와 매력적인 대사가 있는 인기 있는 연극입니다. 아무것도 사지 않고도 재미있는 추억을 가득 안고 야외 코미디에 참여한 듯한 기분을 만끽하며 떠날 수 있습니다. 🤭😊🫡
(원문)
Târgul Vitan e locul unde capitalismul românesc dă mâna cu talciocul oriental și unde, dacă ai noroc, poți cumpăra o roată de mașină, un televizor din epoca lui Ceaușescu și, bonus, o poveste spusă de vânzător. La intrare, te izbește o simfonie de strigăte: „Hai la casetofoane, șefu’!”, „Oglinzi retrovizoare ca noi!”, „Iezișor cu telecomandă, doar 50 de lei!”. Parcă ești într-o piesă de Caragiale, dar decorul e de tablă ruginită și asfalt crăpat.
Personajele sunt de toată frumusețea. Negustorul hâtru, cu burta ieșită peste curea, te convinge că aparatul foto „face poze mai bune ca telefonul dumitale de 3000 de lei”. Lângă el, un bătrânel vinde șurubelnițe cu atâta pasiune, de zici că-s relicve sfinte. Iar mai încolo, un tânăr cu trening lucios încearcă să-ți bage pe gât un telefon „sigilat”, dar cutia miroase mai degrabă a chiftele decât a nou.
Nu lipsesc nici clienții pitoresc-îndârjiți. Unii se ceartă cu vânzătorii pentru doi lei, de parcă ar negocia pacea mondială. Alții se uită, pipăie, întreabă, dar nu cumpără nimic – doar iau pulsul lumii și pleacă mulțumiți că s-au simțit importanți. Atmosfera e condimentată cu miros de mici, cu muzică populară dată pe boxe cât pumnul și cu un cor de „șefu’, ia-mă pe mine că ieftin dau!”.
Și ce varietate de marfă! De la papuci de casă „originali” Adidas până la radiouri de Lada și oglinzi de Dacie. Totul se vinde, totul se cumpără, dacă ai răbdare să cauți și îndrăzneală să negociezi.
În esență, Târgul Vitan e mai mult decât un loc de comerț: e o piesă de teatru popular, cu actori amatori dar pasionați, cu decor schimbător și cu replici savuroase. Pleci poate fără să cumperi nimic, dar cu un sac de amintiri hazlii și cu sentimentul că ai participat la o comedie în aer liber.
Negustorul hâtru, cu burta ieșită peste curea, te convinge că aparatul foto „face poze mai bune ca telefonul dumitale de 3000 de lei”. Lângă el, un bătrânel vinde șurubelnițe cu atâta pasiune, de zici că-s relicve sfinte. Iar mai încolo, un tânăr cu trening lucios încearcă să-ți bage pe gât un telefon „sigilat”, dar cutia miroase mai degrabă a chiftele decât a nou.
Nu lipsesc nici clienții pitoresc-îndârjiți. Unii se ceartă cu vânzătorii pentru doi lei, de parcă ar negocia pacea mondială. Alții se uită, pipăie, întreabă, dar nu cumpără nimic – doar iau pulsul lumii și pleacă mulțumiți că s-au simțit importanți. Atmosfera e condimentată cu miros de mici, cu muzică populară dată pe boxe cât pumnul și cu un cor de „șefu’, ia-mă pe mine că ieftin dau!”.
Și ce varietate de marfă! De la papuci de casă „originali” Adidas până la radiouri de Lada și oglinzi de Dacie. Totul se vinde, totul se cumpără, dacă ai răbdare să cauți și îndrăzneală să negociezi.
În esență, Târgul Vitan e mai mult decât un loc de comerț: e o piesă de teatru popular, cu actori amatori dar pasionați, cu decor schimbător și cu replici savuroase. Pleci poate fără să cumperi nimic, dar cu un sac de amintiri hazlii și cu sentimentul că ai participat la o comedie în aer liber. 🤭😊🫡